Mirii caută și aleg videograful după lucrări și preț. Fiecare după buget și gust. Așa e și normal să fie.

Ce nu realizează însă — nici în faza căutărilor, nici în momentul în care semnează contractul — e că îi încredințează videografului realizarea unor amintiri pentru o viață.

Videograful e și el un om. Iar produsul muncii sale este precum el, ca persoană. Personalitatea imprimă filmului o direcție, un caracter. Am constatat asta după mulți ani în această branșă.

Am fost de mai multe ori cameră secundară, ajutând colegi. La unul din aceste evenimente, în timpul îmbrăcării mirilor, colegul a ținut ambele camere în casă. În curte se adunaseră zeci de oameni — prieteni și rude care nu se mai văzuseră de ani de zile, emoții reale, conversații scurte și îmbrățișări. Eu aș fi trimis camera secundară acolo. Acele momente s-au pierdut. La alt eveniment, la petrecere, colegul a filmat selectiv — filmul final a ieșit scurt, multe momente lipseau. Fiecare dintre noi are o altă viziune despre ce trebuie să conțină un film de nuntă. Iar viziunea aia se vede în film.

Filmul și fotografiile îți vor fi ca o ancoră. Te uiți la un cadru și mintea îți aduce la suprafață contextul. Cei materialiști vor spune că și banii contează. De acord. Dar nimeni nu-și amintește ce a mâncat, cum erau îmbrăcați invitații, cum a cântat formația — cel mult o impresie vagă.

Peste ani, când vizionezi filmul nunții tale, felul cum a filmat și editat videograful îți influențează amintirile în mod inconștient — ce anume îți amintești, care moment e mai pregnant. Dacă un gest mic, o privire, o întâmplare nu sunt în film, cu timpul dispar și din memorie.

Sunt multe astfel de momente pe care mirii le descoperă abia când văd filmul. La biserică, mirii stau cu fața la altar — gesturile, reacțiile celor din jur le sunt complet necunoscute. La primul dans, camera secundară filmează sala: unii aplaudă, alții plâng, alții filmează cu telefonul. Mirii nu au văzut nimic din asta în ziua respectivă. Îl văd prima dată în film.

Nici toți videografii nu sunt conștienți de responsabilitatea asta. Câți se întreabă — dacă aș filma pentru mine, cum aș face? Eu, ca videograf documentarist, filmez în primul rând pentru mine, pentru ce aș vrea eu să văd. Și judecând astfel, totul devine limpede și curge natural.

De aceea contează întâlnirea dinaintea semnării contractului. În prima parte prefer să ascult — să văd pe ce pun ei accent, ce așteptări au, ce fel de oameni sunt. Îmi dau seama astfel dacă voi reuși să rezonez cu ei, dacă sunt omul potrivit pentru evenimentul lor. Au fost cazuri în care le-am recomandat alt videograf.

Am scris mai pe larg despre cum ar trebui să arate această primă întâlnire.

Pentru mine, un eveniment reușit e acela în care reușesc să creez o legătură cu mirii. În acea zi să fim ca într-un parteneriat creativ. Să plec cu cât mai multe momente autentice surprinse pe cameră. Am scris separat despre ce înseamnă pentru mine să fii invizibil la o nuntă.